Jay’s Show

În prezent este imposibil să faci o afirmație critică sau vag ofensivă la adresa unei persoane aparținând unei alte rase sau culturi, fără să fii catalogat imediat ”rasistu’ !!!„ În 99% din cazuri nici măcar nu interesează de unde a pornit atitudinea sau dacă ținta ”actului rasist„ poate că își merită cu adevărat critica.

Dincolo de acestea, din experiența personală și a câtorva cunoștințe, amici sau prieteni, am tras o serie de concluzii, care ar putea fi utile celor care intră în contact cu alte culturi și care pun înaintea prejudecăților nevoia de adaptare reală.

Chinezii:
- foarte rar negociază prețurile și când o fac nu te aștepta la mari reduceri
- chiar dacă știu limba țării în care s-au stabilit, se prefac că o vorbesc foarte prost
- sunt ermetici ca micro-societate, nu leagă relații cu ”europenii„, formează enclave
- sunt nemuritori: își transmit actele de identitate (permisele de sedere, în general) de la unul la altul
- seamănă foarte mult cu românii în ceea ce privește atitudinea atunci când fac comerț; ospătarii sau chelnerii sunt trași la copiator, după original românesc

Marocanii:
- agresivi
- cârcotași
- buni comercianți, dar trebuie să fii mereu foarte atent la marfa pe care ți-o pun în sacoșă (te târguiești pentru ceva și obții ceva asemănător, uneori stricat)
- muncesc doar cât trebuie, în stil italian, iar când e Ramadan îi poți lasă să stea acasă, sunt inutili.
- hoții lor concurează cu cei români; atenție: acționează în haite iar cei tineri (chiar și minori) au arme albe și le folosesc, în general

Negrii africani (din orice țară, nu prea am văzut diferențe):
- bărbații: cu bun simț, sociabili, dar încearcă mereu să te păcălească, să îți vândă o porcărioară
- femeile: cele mai lipsite de bun simț elemente umane pe care eu personal, le-am întâlnit
- se spune că negrii africani, în general, sunt super sportivi, rezistenți la efort și foarte în formă fizic. poate că e doar o legendă urbană, deoarece majoritatea vând poșete, gentuțe contrafăcute, tablouri copiate la imprimante, curelușe, ochelari din plastic, mărgeluțe și alte nimicuri. cineva se întreba: ”cum poate un om tânăr, în plină formă, să stea toată ziua pe trotuar și să vândă punguțe”. pe șantiere vezi unul la 100.000 muncitori. altcineva, care a lucrat cu ei în Africa, susținea că nu a văzut ființe umane mai leneșe… or fi doar prejudecăți.
- agresivi dacă situația o cere.

Într-o discuție, cineva mă întreba dacă sunt rasist. Inițial credeam cu sinceritate că nu sunt, dar trăind în mijlocul ”multi-culturalității” a trebuit să recunosc față de mine că există generalizări pe care le fac vis-a-vis de anumite grupuri etnice, culturale sau naționale. Încerc să nu fiu rasist dar uneori diferențele culturale mă compleșesc. Consider că e ipocrit să te declari iubitor a tuturor națiilor sau culturilor doar din punctul de vedere al turistului, fără a fi trăit efectiv în mijlocul lor… ”E ușor a scrie versuri/ Când nimic nu ai a spune…”