Posts Tagged ‘complex’
Secretul bisericii ortodoxe
La început am considerat-o doar o coincidență, apoi mi s-a parut ciudat ca până la urmă să mă conving că e strategie curată.
Biserica ortodoxă din România a trasat ca sarcină de serviciu slujitorilor perpetuarea. Niciun preot nu are mai puțin de doi copii iar la vârfuri, cei care nu sunt preoți-călugări, au în medie cam patru odrasle.
Pentru a nu fi înțeles greșit, nu găsesc nimic rău sau ciudat în toate acestea. Am avut o revelație și sunt doar surprins, în mod pozitiv. Într-o epocă dezorientată, B.O.R. rămâne stabilă și își urmărește planurile pe termen lung și foarte lung. Cine are urechi, să audă iar cine are ochi, să vadă!
Scara lui Schilder
Autor: Greg Egan
Un science-fiction hard, cu elemente de science extreme și cu un fiction complicat. Povestea în sine este banală și lipsită de originalitate… nu stârnește nici un dubiu existențial și este previzibilă. Pozitivă este viziunea autorului despre o posibilă evoluție a speciei noastre; din acest punct de vedere îl consider profetic. Ca minusuri, pasajele prea complicate despre fizica speculativă unde elementele de pseudo-știință îmbinate cu noțiuni inventate, cu nume bizare, fac lectura extrem de greoaie. ”Pasajele” țin uneori și pagini întregi, plictisind cumplit. Acțiunea pornește greoi, cu speranța că pe la mijlocul cărții noțiunile abstracte aruncate in primele pagini vor fi cumva explicate.
De la 1 la 10, în categoria SF, o consider de nota 7,00 (punctajul este ridicat de viziunea asupra speciei).
Complexul sârbesc
O discuţie cu C.D.T. m-a pus pe gânduri. Iniţial discutam despre generalităţi, chestii organizatorice, impact şi altele… Apoi brusc, subiectul a luat o turnură pătimaşă, naţionalistă:
“Noi mereu am avut complexul ăsta sârbesc, mereu i-am invidiat pentru felul în care înţelegeau să fie ca popor. Ei sunt aici (în Italia) o comunitate extrem de mică, o mână de oameni. Dar ştii cât de uniţi sunt? Extrem de bine organizaţi. La români, dorinţa de a fi şef e prea mare în toţi. De ce nu există o singură asociaţie, care să îi reprezinte pe toţi? Care să fie formată din profesionişti şi oameni capabili? Sunt 86 de asociaţii româneşti în Italia şi unele sunt formate din 2-3 persoane… Opt-zeci-şi-şase!” (repetă silabisind)
Dezbinarea comunităţii româneşti din Italia este deja celebră… probabil în curând se va spune “uniţi ca românii” pentru a sublinia lipsa de consens. Situaţia noastră este jenant de clară: o mână de indivizi au reuşit, cu doze impresionante de tupeu nesimţit, să iasă cumva în faţă, să îi convingă pe italieni şi pe o parte a politicienilor că ei ar reprezenta ceva. Acum, ceilalţi români, poate mai competenţi, poate mai patrioţi, se găsesc într-o situaţie similară anului ‘89…
