Jay’s Show

Un cutremur de intensitate relativ scăzută (5,6 grade pe scala Richter) a produs luni daune considerabile și multe victime în partea centrală a Italiei, în Abruzzo. Epicentrul a fost la L’Aquila. Numărul morților a ajuns la 289, dintre care 5 sunt români.

În Abruzzo locuiesc circa 10.000 de români iar în localitățile lovite cel mai puternic de cataclism se găseau aproximativ 300. De luni, de când a început drama și până în prezent (perioada 06-10 aprilie) NICI MĂCAR O ASOCIAȚIE românească din Italia nu a dus ajutoare victimelor românești. O singură asociație a mers acolo pentru a analiza situația iar LRI a îndemnat lumea să doneze sânge, în prima zi și cu câteva ore de închiderea campaniei. Dar, concret, nici ei nu au făcut nimic pentru a ajuta ci doar au îndemnat, au încercat să câștige un minim de capital de imagine.

În concluzie, mă întreb, unde sunt reprezentanții românilor din Italia, care se bat cu pumnul în piept și se auto-proclamă ca fiind vocea și voința comunității noastre? Unde sunt eroii care țipă din toți plămânii cât se sacrifică pentru comunitate și cât de importantă este munca lor? Se pare că aceștia dispar subit, ca un fum când nu e vorba de sarmale, cântece populare, manele sau câștiguri suspecte din accidentele bieților conaționali.

Dragi asociaționiști, cutremurul de la L’Aquila nu a distrus doar case ci ne-a făcut și un mare bine (probabil singurul bine pe care l-a făcut): a arătat cât valorați cu adevărat, câtă putere, interes și influență aveți în comunitate, în lumea politică românească sau italiană. Adică, zero. Un mare și sec zero. Astfel încât, de acum, înainte de a vă mai isteriza îmbrăcând roluri de reprezentanți, amintiți-vă de cei cinci români, dintre care doi copii, morți la L’Aquila și la celelalte 300 de persoane lăsate de izbeliște.

Ieri la știri am văzut un individ isterizat cocoțat pe pervazul geamului de la etajul patru și însoțit de o butelie. Omul protesta însă știrea evidenția intervenția trupelor speciale care l-au capturat și faptul că cetățeanul a perturbat liniștea publică… În mare viteză, la începutul știrii a fost precizat, cu mare grabă, motivul protestului: omul refuza să dea șpagă doctorului care ar fi trebuit să îi elibereze certificatul medical pentru căsătorie. Meseriașii de la TV, în plină campanie electorală, nu vor sublinia niciodată faptul că practica este fenomen social în România ci că individul a tulburat liniștea publică.

Un alt copil, de doar 6 luni, a murit într-un spital pentru că i s-a pus un diagnostic greșit. La reanimare, după deces, asistenta întreabă medicul: ”îl trecem că a fost adus mort sau trecem că a murit aici?” Care a fost răspunsul medicului? ”Trece-l adus mort.” Mama copilului il adusese la urgențe în viață, cu febră de aproape 40 grade.

Nou-născuți spălați cu dezinfectant, diagnosticați greșit și lăsați să moară cu explicația ”poate a mâncat ceva stricat” (în spital sugarul avea diaree și febră, cu diagnostic de pneumonie!) sau duși la operație fiind luați la întâmplare din salon ( aici ) peisajul medical românesc nu arată tragic sau dezolant ci de-a dreptul ireal, halucinant. Sunt limite care nu ar trebui atinse, indiferent de starea în care se află țara.

Un raport recent al ”Health Consumer Powerhouse” declară sec că România are ”the problem of unofficial payments to doctors”. Același raport plasează țara noastră pe locul penultim în clasamentul investițiilor în sănătatea locuitorilor.

O discuţie cu C.D.T. m-a pus pe gânduri. Iniţial discutam despre generalităţi, chestii organizatorice, impact şi altele… Apoi brusc, subiectul a luat o turnură pătimaşă, naţionalistă:

“Noi mereu am avut complexul ăsta sârbesc, mereu i-am invidiat pentru felul în care înţelegeau să fie ca popor. Ei sunt aici (în Italia) o comunitate extrem de mică, o mână de oameni. Dar ştii cât de uniţi sunt? Extrem de bine organizaţi. La români, dorinţa de a fi şef e prea mare în toţi. De ce nu există o singură asociaţie, care să îi reprezinte pe toţi? Care să fie formată din profesionişti şi oameni capabili? Sunt 86 de asociaţii româneşti în Italia şi unele sunt formate din 2-3 persoane… Opt-zeci-şi-şase!” (repetă silabisind)

Dezbinarea comunităţii româneşti din Italia este deja celebră… probabil în curând se va spune “uniţi ca românii” pentru a sublinia lipsa de consens. Situaţia noastră este jenant de clară: o mână de indivizi au reuşit, cu doze impresionante de tupeu nesimţit, să iasă cumva în faţă, să îi convingă pe italieni şi pe o parte a politicienilor că ei ar reprezenta ceva. Acum, ceilalţi români, poate mai competenţi, poate mai patrioţi, se găsesc într-o situaţie similară anului ‘89…

Indignați și afișând o tristețe blazată, greii mass-mediei românești emit judecăți de valoare legate de ”ce ne cere audiența și ce ar trebui să dăm”… Ei se plâng de halul în care a ajuns televiziunea, de atrocitățile de la știri, de calitatea din ce în ce mai slabă a emisiunilor… Tatulici susținea la Roma, acum câteva zile, că scăderea dramatică a calității se datorează și inflației de jurnaliști noi și mai puțin pregătiți… O fi și asta, că nu degeaba mă apucă tremuricii când aud cum vorbesc unii prezentatori ai jurnalelor de știri.

Dar în mod cert, de partea cealaltă a ecranului, situația nu se datorează noii generații, chiar așa lipsită de experiență și semi-analfabetă. Imbecilizarea în masă a poporului român este efectul spălării constante a creierului. O lobotomie națională care durează de aproape 20 de ani și care a afectat până acum cel puțin 3 generații. Cei care erau adolescenți când a început procesul, acum sunt martori frustrați ai degradării. Cei care erau copii sunt actualii promotori ai gunoiului informațional. Cei care abia s-au născut și sunt fiii celor frustrați mai au o șansă, minimă, însă copiii celor din al doilea val sunt victime sigure.

Renunț la a explica motivele, nepăsarea și inconștiența celor care sunt responsabili de prezenta stare de fapt. Poate e doar incompetență, poate e doar natura umană… În final, dincolo de aparențe, istoria nu s-a schimbat în esență ci doar contextul e atât de dinamic încât ne lasă impresia de nou.

Astfel, domnilor, lăsați retorica și încercați măcar să reduceți daunele.

S-a încheiat proiectul de promovare a imaginii minunatei noastre țări și a comunității românești din Italia. S-a dorit o spălare a feței pre-încercatului român… s-a reușit un soi de mozoleală, cu apă de ploaie și frig.

Au fost vizate trei orașe mari (Torino, Milano, Roma) având trei comunități care împreună depășesc 250.000 de români. A costat 600.000 de euro, 450.000 fonduri de la buget, 150.000 sponsorizări și fonduri private. Din cei 250.000 de români, potențiali participanți, evenimentul a strâns în cele 3 metropole, însumat, circa 550 de oameni. Peste 500 cu indulgenta, ar spune martorii. Spectacolele au fost frumoase, trupa Sistem a fost interesanta ca de obicei, rochiile au atras atentia trecatoarelor din Roma, corturile albe din Piazza Castello (Torino) au starnit curiozitatea catorva italieni iesiti la plimbare duminica.

În rest, mulți, mulți bani aruncați într-o acțiune organizată slab sub aspectul prezentării și foarte slab din punctul de vedere al mediatizării (la Torino, de exemplu, cateva foite trase la copiatorul alb/negru au ajuns abia vineri seara si au fost impărțite sâmbătă, cu o zi înainte de manifestare!!!). În concluzie, nimeni nu știa de ”Piazza di Romania”…

Supărări au fost multe și din toate părțile… S-au supărat asociațiile (în special cele din Torino) că pe pliantul oficial al manifestării a apărut un singur logo (al asociației Frăția) în timp ce celelalte 7-8, care au pus umărul cu peste 100 de voluntari, au fost lăsate de-o parte. S-a supărat lumea, că la Roma era frig și ploua iar scena spectacolului era deschisă. S-a supărat și Oana Marinescu, reprezentantul oficial al Guvernului, că presa a scris despre numărul extrem de mic de spectatori…

Ehh… doamna Marinescu, vă cam supărați degeaba. Ia prea mult celor din România să înțeleagă că dacă vor apela la aceleași 3 persoane pentru a organiza lucrurile în diasporă, rezultatele vor fi la fel mereu. La fel de proaste. Și nu pentru că ar fi rea-voință ci pentru că pur și simplu acesta este nivelul de competență. Nu pot mai mult, degeaba le dați tot mai mulți bani, tot mai multă mână liberă! Înțelegeți asta: oamenii pur și simplu sunt incompetenți! Căpușe care sug sângele poporului, unicul lor scop este propria lor bunăstare materială. Vi se par puțini bani 450.000? Bani luați din bugetul de stat și aruncați în vânt într-o singură săptămână… Trist.