Jay’s Show

Cafeaua de dimineață a avut un gust mizerabil. Într-o revistă, un articol vorbea despre sexul în epoca internetului, fenomenul ”you porn generation”. Nu voi fi ipocrit și nu voi condamna în gura mare pornografia sau prostituția adultă; ne naștem cu propriul corp și ne privește doar pe noi modul în care abuzăm de el, când ajungem la o vârstă cât de cât responsabilă. Un alt aspect m-a îngrijorat și scârbit în egală măsură: copii, fetițe de 12 ani, intră în camere de ”virtual sex” și oferă spectacole erotice pentru o banală încărcare de telefon. Deci, pentru 10, 15, 20 sau 50 de euro, copilul lăsat acasă (în cel mai bun caz) produce erecții și ejaculări oricărui mascul nenorocit care se oferă să îi pună credit pe telefon. Hmmm… nu sună bine deloc.

Uda este satul bunicii mele. A fost infiintat acum 300 de ani, a fost aproape sters de pe harta de Al II-lea Razboi Mondial si acum, din august, are sosea pana la poarta bisericii.

Eu locuiesc la Milano, capitala economica a Italiei si capitala modei europene. Orasul cu 100.000 de milionari in euro.

Din birou, cu o luna in urma, am vorbit prin skype (voce si video) cu bunica mea, ea acasa la ea, eu la serviciu. Mi-ar fi placut sa vorbesc mai mult, sa isi vada si nepotul, dar mi-a fost imposibil. Pentru simplul motiv ca eu acasa nu am internet.

Astept de 3 luni deja ca angajatii Telecom Italia sa imi activeze o amarata de linie telefonica. Mi-au trimis scrisori prin care ma asigurau ca vor veni sa instaleze linia, cu data si ora specificate. Din trei intalniri fixate nu s-au prezentat decat la prima, cand au constatat ca le lipseste o sonda mai lunga si ca nu e acoperit bine cu pamant nu stiu ce canal. Apoi, constant pur si simplu nu au mai venit.

Deci, in Uda vs. Milano scorul este de 1-0… un UNU urias.