Jay’s Show

Mereu am fost curios cum funcționează un cuplu ”mixt”, în care unul dintre parteneri este român iar celălalt italian.

Prima întrebare care îmi vine în minte este ”De ce?”… De ce un italian alege să trăiască alături de o româncă și de ce o româncă face această alegere.

Apoi: cum e viața unui cuplu compus din două persoane de culturi diferite? Reușesc ele să comunice într-adevăr până la capăt? Reușește fiecare să plângă sau să se bucure complet sau fiecare o face în limba sa?

Altă chestiune este cea a familiilor: familiile de proveniență, cum acceptă partenerul? Sau reusesc să îl accepte dincolo de aparențele formale?

Grupul de prieteni cum se comportă cu fiecare dintre parteneri? Îl consideră ”trădător” sau îl felicită pentru deschiderea culturală?

Este afectată relația în cuplu de campaniile împotriva românilor din mass-media italiană sau dimpotrivă, au ca efect consolidarea acesteia.

Iată doar câteva întrebări. Rog pe cei care sunt parte dintr-o astfel de relație să ne dea răspunsul la întrebările anterioare și să se simtă liberi a ne povesti cum trăiesc ei relația, dincolo de aparențele exterioare. Mulțumesc anticipat tuturor.

Ieri seara un amic imi povestea cum a fost cand si-a cautat casa, de inchiriat. Printre altele imi spune despre un proprietar, italian, care dupa ce i-a aratat apartamentul il intreaba: “Dar voi, romanii, gatiti cu usturoi sau ceapa prajita? Ca eu nu as vrea sa supar vecinii cu mirosuri din astea”. Amicul meu l-a salutat politicos si i-a urat sa isi tina casa cate zile va avea. Proprietarul l-a suna dupa o saptamana sa ii propuna un alt pret insa raspunsul amicului a fost “nici pe degeaba nu stau in casa ta”.

Dincolo de ingustimea individului cu mirosul de usturoi, Italia e tara in care mi s-a facut greata cand mi-am dat seama ca flatulatiile in public sunt nu doar normale, dar subiect de distractie. Hahaha… ce am mai tras-o! Ce ne mai distram ca putim ca porcii!!! Hahaha, ce civilizati suntem! Insa, la fel, e tara in care daca mananci la pranz usturoi sau ceapa nu mai vorbeste nimeni cu tine in ziua aia… stau la distanta, se feresc de tine ca de altceva.

“Paese che vai, usanze che trovi” spun tot ei… sa ii credem pe cuvant!