Jay’s Show

FARI a murit, trăiască FARI! (Federația Asociațiilor Românilor din Italia)

Auzind vestea am zâmbit amar… până la urmă a murit pe propria limbă: printr-o lovitură internă, prin fratricid. Îmi amintesc cum la Forumul de la Milano, în 2008, au fost la modă disensiunile, intrigile și ”lobby-ul care se face pe hol” (expresia provine dintr-o replică dată de un secretar de stat unei persoane care i-a cerut mai multă transparență și discuții accesibile tuturor). Îmi amintesc cum vechea Ligă (LRI) a încercat cu disperare să se apere și să pună bețe în roate unui nou grup format din dezertori ai propriilor interese.

Naștere la șase luni

Plin de elan, noul grup a reușit să se organizeze cam în jumătate de an și a căzut de acord asupra unei conduceri. Despre numărul asociațiilor intrate în formațiune (pe numele său FARI) nu vreau să detaliez pentru că subiectul e lung, sinuos și generator de polemică. Cert este că la momentul înființării, avea mai mulți membri decât Liga. Totuși, ”înființare” este un mod de a spune, pentru că, în realitate, nu a fost făcută nicio formă legală… FARI nu avea consistență juridică. Timpul a trecut, evenimente si interese noi au creat tensiuni iar încetul cu încetul, formațiunea nou născută a început să plătească pentru păcatele părinților.

Este dificil să îți dezvolți o constituție sănătoasă când te naști din părinți bolnavi

După alegerile pentru parlament și senat, în interiorul FARI s-a constituit un grup separatist, un grup ale cărui interese pare că nu mai conincideau cu înțelegerile inițiale. În plus, grupului i s-au atașat personaje ale căror istorii sunt care mai de care mai ciudate. Unii cu activități dubioase, nepedepsite penal pentru că încă mai aduc bani unde trebuie, alții cu pretenții ciudate, megalomanice, sau pur și simplu lipsiți de scrupule.

Mort prematur

La începutul lunii februarie 2009 (3 sau 4 ale lunii) grupul revoluționar (format din 9 persoane) a decis să preia puterea, eliminând efectiv, fără preaviz și fără negocieri, pe toți cei care nu făceau parte din conspirație. Astfel, profitând de faptul că până în acel moment FARI exista doar ca o consecință a înțelegerilor verbale, cei 9 au înscris-o legal (notar și Agenzia delle Entrate), înregistrând în nume propriu denumirea și logo-ul. Fratricidul a fost, din nou, comis.

PSD-ul preia Italia

Voci de culise vorbesc despre tot mai puternica prezență a PSD-ului în sânul comunității românești din Italia. Totuși, chiar dacă informația ar fi veritabilă, reiese clar cât de puțin cunosc situația concretă, din teren,  liderii de la București. Altfel este inexplicabil un eventual sprijin acordat pestrițului grup al celor 9… Tot voci de culise mai susțin că în curând și Liga va intra pe mâna unui pion PSD. Un scenariu grotesc ar fi cel în care Liga și noul FARI ar colabora sau fuziona…

Ironia stă în faptul că cei 9 în realitate nu reprezintă pe nimeni în afara lor și a eventualilor amici cu care ies la o bere. Sunt doar cei lipsiți de scrupule, valori morale, sunt cei gălăgioși de care te ferești când îi vezi în piață sau în autobuze. Au mult tupeu, e drept, și multă foame. Din păcate, trăsăturile enumerate nu le aparțin exclusiv… măcar 90% dintre asociațiile românești este compusă din acest tip de oameni, doar că nu li s-a oferit ocazia să își arate colții.

LRI, FARI, FADERE… federații și ligi… că așa e românul, rezolvă problemele prin separare. Pe la începutul lui octombrie 2008 a fost înființată FARI, o federație compusă inițial din 16 asociații. Înființată cumva discret, fără tam-tam însă nu ascuns… FADERE, concepută pe la sfârșitul primăverii, nu a fost discretă, a fost secretă. A ieșit la rampă brusc, pentru 3 zile, cu ocazia forumului internațional al asociațiilor, organizat în Spania. Despre LRI nu spun nimic, ar fi inutil.

Acum, pe ultima sută de metri a acestui an, se anunță încă o intenție de înființare a unei alte federații… tot a asociațiilor românești din Italia. Se vrea mai mare decât cele deja prezente și are ca scop… hmm… alt scop decât celelalte nu poate avea.

Undeva, pe parcurs, s-a pierdut probabil raționalitatea și bunul simț. Ligi peste ligi, federații peste federații, asociații peste asociații… totul imbibat de o penibilă redundanță… Toți vor să arate că gardul lor e mai inalt cu un centimetru decât al vecinului, că ”dacă vreau fac și eu”. O competiție nesănătoasă, irațională și de prost gust.

Cineva îmi va spune că în realitate sunt interesele financiare și de putere la mijloc. Poate este așa, însă problema nu rezidă în împărțirea la mai mulți ci în faptul că fiecare dintre ”reprezentanți” vrea TOATĂ puterea și TOȚI banii. Sărăcia și socialul din care provin unii dintre ei îi împiedică să vadă imaginea de ansamblu… să înțeleagă mecanismele dincolo de vulgaritatea unui post călduț.

Mesajul meu către acești ”deschizători de drumuri” este: ascunși după propria mârlănie nu vă dați seama că ceilalți, oamenii din jur, văd ce faceți. Nu sunteți nici cei mai isteți, nici cei mai competenți și nu reprezentați comunitatea românească din Italia. Reprezentați maxim un grup restrâns de indivizi cu care împărțiți aceleași interese iar tupeul și lipsa de scrupule nu vă dau imunitate.

Personal, am plecat din România sătul de modul în care cei care ar fi trebuit să conducă țara și-au bătut joc de noi. Nu am plecat pentru că eram sărac, nu am fost niciodată. Acum, în Italia, observ cum o clasă de trepăduși guralivi, care vorbesc tare, țipat, fără să spună nimic și care înghit nemestecat un model pseudo-politic începe să prindă contur. Cei care sunt o ulcerație cangrenoasă a comunității noastre ies la suprafață, ne sufocă și ne mânjesc cu mizeria unei mentalități fără valoare, fără idealuri și cu o singură caracteristică: foamea.

Istoria nu se repetă doar pentru cei care nu învață din ea, se repetă pentru toți, ciclic. Mayașii au înțeles acum câteva mii bune de ani iar Eminescu a pus un marcaj genial cu două secole în urmă în finalul Scrisorii III.