Jay’s Show

LRI, FARI, FADERE… federații și ligi… că așa e românul, rezolvă problemele prin separare. Pe la începutul lui octombrie 2008 a fost înființată FARI, o federație compusă inițial din 16 asociații. Înființată cumva discret, fără tam-tam însă nu ascuns… FADERE, concepută pe la sfârșitul primăverii, nu a fost discretă, a fost secretă. A ieșit la rampă brusc, pentru 3 zile, cu ocazia forumului internațional al asociațiilor, organizat în Spania. Despre LRI nu spun nimic, ar fi inutil.

Acum, pe ultima sută de metri a acestui an, se anunță încă o intenție de înființare a unei alte federații… tot a asociațiilor românești din Italia. Se vrea mai mare decât cele deja prezente și are ca scop… hmm… alt scop decât celelalte nu poate avea.

Undeva, pe parcurs, s-a pierdut probabil raționalitatea și bunul simț. Ligi peste ligi, federații peste federații, asociații peste asociații… totul imbibat de o penibilă redundanță… Toți vor să arate că gardul lor e mai inalt cu un centimetru decât al vecinului, că ”dacă vreau fac și eu”. O competiție nesănătoasă, irațională și de prost gust.

Cineva îmi va spune că în realitate sunt interesele financiare și de putere la mijloc. Poate este așa, însă problema nu rezidă în împărțirea la mai mulți ci în faptul că fiecare dintre ”reprezentanți” vrea TOATĂ puterea și TOȚI banii. Sărăcia și socialul din care provin unii dintre ei îi împiedică să vadă imaginea de ansamblu… să înțeleagă mecanismele dincolo de vulgaritatea unui post călduț.

Mesajul meu către acești ”deschizători de drumuri” este: ascunși după propria mârlănie nu vă dați seama că ceilalți, oamenii din jur, văd ce faceți. Nu sunteți nici cei mai isteți, nici cei mai competenți și nu reprezentați comunitatea românească din Italia. Reprezentați maxim un grup restrâns de indivizi cu care împărțiți aceleași interese iar tupeul și lipsa de scrupule nu vă dau imunitate.

Personal, am plecat din România sătul de modul în care cei care ar fi trebuit să conducă țara și-au bătut joc de noi. Nu am plecat pentru că eram sărac, nu am fost niciodată. Acum, în Italia, observ cum o clasă de trepăduși guralivi, care vorbesc tare, țipat, fără să spună nimic și care înghit nemestecat un model pseudo-politic începe să prindă contur. Cei care sunt o ulcerație cangrenoasă a comunității noastre ies la suprafață, ne sufocă și ne mânjesc cu mizeria unei mentalități fără valoare, fără idealuri și cu o singură caracteristică: foamea.

Istoria nu se repetă doar pentru cei care nu învață din ea, se repetă pentru toți, ciclic. Mayașii au înțeles acum câteva mii bune de ani iar Eminescu a pus un marcaj genial cu două secole în urmă în finalul Scrisorii III.

Geoana a avut un discurs indecent… A batut campii cu gratie despre mii de km de sosele, a promis 20.000 euro fiecarui roman care revine in tara, ca “prima de instalare”, a jurat cu mana pe inima ca daca iti transferi afacerile in Romania nu platesti impozit timp de 3 ani iar daca imprumuti bani, statul acopera 60% din suma. Toate aceste promisiuni imposibil de luat in serios au fost facute ieri, 21 septembrie 2008, la Milano, intr-o conferinta propagandistica.

Scopul initial ar fi fost cel de a prezenta lumii (precis, celor circa 100 de persoane din teatru – prieteni si rude ai actorilor) candidaţii din diaspora pentru Colegiul Europa/Asia din Parlamentul României. Geoana & Co. au venit pregatiti, cu temele facute. Candidatii, doi din Spania (Geanina Boicu & Marian Popescu) si unul din Italia (Marian Dan Mocanu), au fost penibili. Incoerenti, balbaiti, jenati parca de propria prestatie, cu un discurs intr-o romana aproximativa. “Romanca care…”, “mame de copii” si “vom valuta” sunt exemplele care imi vin acum in minte.

Ridicol a fost si momentul in care Geoana, prezentandu-l pe Mocanu l-a catalogat ca fiind “reprezentantul a 1,5 milioane de romani din Italia”. Evident, “reprezentantul” nu s-a lasat mai prejos si a multumit partidului pe listele caruia candideaza “Partidul Socialist Democrat” (citat!) Tot Mr. G. a sustinut ca cei alesi au fost atent selectionati, ca mandri fii ai comunitatilor din care fac parte… No comment.

De ani lumina este distanta intre cum ar trebui sa fie un reprezentant si cum sunt cei trei de ieri… Fara prezenta, cu mainile pana la cot in buzunare, tinand trei microfoane intr-o mana, stangaci si anonimi. Idei separate rostite impreuna fortat si o evidenta lipsa de curaj cand incercau sa promita lucruri imposibile. Ar fi multe de spus, comentat, carcotit sau barfit… dar la ce bun?

Pare ca treptat pana si minciuna frumos ambalata va deveni o raritate. Imi amintesc, de imaginea omului politic din perioada interbelica, care copiind modelul francez avea clasa si isi vindea scump pielea/demnitatea.  Apoi, imi amintesc de povestirile bunicilor despre imbecilii, semianalfabeti si nevertebrati care intrau in PCR si apoi taiau si spanzurau in propriul sat. Imi amintesc de Chaplin care a stors si apoi aruncat pe ecran esenta omului prost si cu putere. Cei pe care i-am vazut ieri pe scena teatrului San Babila din Milano sigur nu au legatura cu istoria dinainte de ‘39.