Jay’s Show

Nu demult, intamplarea face sa gasesc printre cartile mele vechi doua CEC-uri. Cum s-au ratacit acolo e usor de imaginat: in copilarie am fost dresat sa economisesc banii… cu fiecare 50 lei stransi dadeam fuga la C.E.C. si ii depozitam. Evident, 50 de lei nu ii strangi usor cand singura sursa sunt banii de prajituri sau strand, deci, pentru multa vreme de copil, la fiecare cateva luni eram prezent in fata ghiseului agentiei din cartierul muncitoresc in care am crescut. Apoi a venit sfarsitul adolescentei, revolutia, serviciul iar carnetele Casei de Economii si Consemnatiuni au fost uitate printre carti.

Pe langa nostalgia si sentimentele amestecate care par a fi atasate de timp, natura sau conventional, propriilor obiecte vechi, o idee mi-a luminat mintea: cine stie ce valoare or fi avand acum banii stransi in atatia ani!? Exceptional! Imi schimb computerul, daca nu chiar masina! Zor-nevoie dau fuga in centrul orasului, stau la o coada de jumatate de ora in, probabil, singura cladire fara aer conditionat, ma precipit in fata ghiseului cand imi vine randul si explic functionarei situatia! Ia uitati-va ce mi s-a intamplat, ce noroc a dat peste mine si ce bine face sa mai deschizi din cand in cand o carte! Retraiam efectiv excitatia cu care completam, copil fiind, foile albe de depunere, cu pana care facea mereu purcelusi de cerneala in dreptul buclelor pentru ca, incontestabil, am scris mereu urat si, din cate imi dau seama, caligrafia mea nu se va schimba nici in viata asta nici in una viitoare. Dar nu e locul aici sa discutam despre reincarnare sau, mai rau, despre lipsa acesteia.

Pe scurt, functionara a aruncat o privire dispretuitoare pe cele doua carnete de economii,  a ridicat ochii inspre mine si mi-a spus, ad literam: “Astea doua le puteti arunca la cosul de gunoi care e in fata agentiei!” Au urmat cele mai confuze 10 secunde ale vietii mele… nu stiam exact la ce sa dau drumul mai intai: nedumeririi, indignarii, furiei, sentimentului de scarba, isteriei sau unei injuraturi pur romanesti… Am inghitit in sec dupa ce am repetat in minte de doua ori poezia terapeutica “Nu te supara ca nu e bine, nici pentru cei din jur nici pentru tine” si am intrebat-o pe acritura de dupa geam daca i se pare normal ceea ce se intampla si daca a auzit de acumularea dobanzilor si alte calcule financiare legate de economii. Raspunsul a fost pe masura primului: “A fost reforma fiscala.” Dupa care privirea ei a trecut razant pe langa mine inspre persoana care astepta la coada in spate.

Resemnat, necajit si dezgustat in general, am plecat dar nu am aruncat cele doua carnete, mai ales ca pe unul aveam 1700 de lei. Un prieten caruia i-am povestit patania mi-a replicat razand: “Bine ca nu esti pe lista neagra a bancilor! Cunosc persoane care s-au trezit ca nu pot cere un credit pentru ca un card dat obligatoriu de la serviciu, nefolosit si uitat printr-un sertar i-a plasat pe un black-list inter-bancar odata cu primii -2 lei aparuti ca debit pentru intretinerea contului.” Asta poveste, sa te trezesti dator bancilor fara sa ceri bani de la ele.

Inainte de orice, un avertisment: Indiferent cine va propune ceva in care sunt implicati bani refuzati din principiu! Poate pare banal si pentru creduli dar ma explic imediat.

Acum o vreme ma plimbam linistit pe una din strazile centrale ale orasului. In fata unei librarii era postata o domnisoara, nici macar draguta, care oferea o reducere serioasa la anumite carti cumparate din libraria respectiva…  Asta era momeala, evident. Oricum, din curiozitate am intrat sa vad despre ce e vorba… si de aici a inceput aventura.

In primul rand, pentru a putea intra in posesia cartilor trebuia sa devii “asociat” al clubului lor, ceea ce te costa 12€ pe loc. Bineeee, sa spunem ca daca e pentru o cauza nobila se poate trece peste. Dau datele, platesc legitimatia si ma indrept spre raft sa imi iau cartile pe care pusesem ochii; merg spre casa pentru a plati si acolo… surprizaaaa! Nu puteam lua carti de oriunde din librarie ci doar de pe doua rafturi anume, PLINE CU TITLURI DE 2 BANI!!! Inghit in sec, fac “buon viso a cattivo gioco” cum spun italienii si plec cu gustul amar al tepei.

Daca s-ar fi incheiat aici treaba ar fi fost minunata, insa cam dupa o saptamana primesc acasa doua foi cu o lista de carti “special alese pentru dvs. de catre specialistii nostri”. Deja plictisit de Clubul tepelor nu citesc cu atentie fituica si o arunc la gunoi in fix 3 secunde. A fost o greseala, dupa cum mi-am dat seama ulterior pentru ca undeva intr-un colt era scris “Aveti timp pana la data indicata dedesubt sa ne trimiteti comanda, care nu am primit-o inca. In cazul in care nu ne trimiteti comanda noi va trimitem automat aceste doua volume: sunt romane de mare succes… bla bla bla”!!! Deci ei imi baga pe gat AUTOMAT cartile alese de specialistii lui peshte in numele meu! In plus, titlurile erau de tot rasul! Problema este ca eu nu am primit totusi pachetul trimis automat ci am primit un aviz, dupa inca o luna, cum ca trebuie sa le platesc (circa 30€) cele doua carti trimise! Indignat le trimit un e-mail si le explic nu doar ca la mine nu a ajuns nimic, deci nu am de ce plati, ci si faptul ca nu mai vreau sa fac parte din nici un club! A inceput o intreaga procedura birocratica lunga si stufoasa, de parca as fi cerut cetatenie nu eliminarea dintr-o amarata de lista.

In clipa de fata se pare ca inca mai figurez in baza lor de date pentru ca primesc in continuare avize cu “daca nu ne trimiteti comanda va expediem automat aceste doua minunate carti”, una de 25€ si alta de vreo 15€. Si iata asa, cu nesimtire se pot face bani pe spinarea celor care inca mai cred ca macar in librarii mai gasesti un colt linistit.

PS: pentru a sti si evita, numele tepei este Euroclub