Fallout 3 – pe scurt

Fallout 3 este, în opinia mea de gamer de duminică, cel mai bun joc din 2005 încoace  (în 2005, tot la sfârşit, ieşea Fable – The Lost Chapters – revoluţionar grafic şi cu o poveste excelentă). Fallout 3 nu surprinde prin povestea propriu-zisă (este practic o continuare a istoriei omenirii post-nucleare din primele două episoade ale jocului) ci prin reinventarea modului în care se simte un joc. În urmă cu ceva timp (câţiva ani) actorii lumilor virtuale se plângeau de dispariţia „feelingul” iar  „unde sunt jocurile de altă dată” a fost pentru multă vreme laitmotivul majorităţii articolelor de specialitate. Pe bună dreptate, atât timp cât toate jocurile noi erau reluări monotone ale veşnicei lupte unde eroul pozitiv … bla… bla… bla.

Ca şi Fable (şi Black&White, lansat înaintea acestuia de către aceeaşi casă de jocuri), Fallout 3 îţi lasă libertatea de a alege hainele în care vrei să îmbraci caracterul personajului. Sistemul este flexibil şi construit cu manualele de psihologie şi etică în faţă: personajul poate ajunge „Urban Legend” la fel cum poate fi cel mai mare dintre criminali… NPC (adică Inteligenţele Articifiale de prin joc) se vor comporta în consecinţă. Mercenarii, vânătorii de sclavi, „peace keeperii”, monştrii sau cele două mari alianţe se vor raporta la tine în funcţie de cum ţi s-a dus vestea.  Şi dacă tot veni vorba de IA, sunt bine balansate: nu sunt nici prea inteligenţi (astfel încât să îţi transforme jocul într-un chin când vine vorba de a îi convinge cu laser rifleul) însă nici nătărăi, să nu ai cu cine vorbi.  Am întâlnit doar vreo 3 cazuri în care monştrii stăteau la împuşcat ca băbălăii, chiar şi după primul foc… după mirarea iniţială, mi-am dat seama de ce: aşa de inteligente erau animalele alea! 🙂

Buguri grafice am întâlnit puţine (sub 10 situaţii în tot jocul)… Motorul grafic este cel mai bun văzut de mine până acum şi îmi aminteşte de vastitatea decorurilor din Delta Force, doar că aici sunt pline de detalii, interactive şi mult, mult mai fidele realităţii. Fizica este respectată dar un pic inestetice sunt poate exploziile monştrilor, când le zboară capul, bucăţi de carne şi altele prin tot decorul. Jocul se mişcă foarte bine (chiar şi în situaţii de luptă intensă, cu peste 10 personaje trăgând din toate direcţiile într-un spaţiu restrâns şi explozii în lanţ) pe un Core2 Quad (2,4GHz), 4 GB de RAM şi un Radeon 3600 (512 RAM). Nu e la fel de pretenţios ca Vista, dar se apropie.

Povestea este simplă, prea americană pentru gustul meu, însă modul în care atmosfera este creată, libertatea de a te mişca oriunde doreşti şi de a face orice, de a îndeplini misiunile în orice ordine sau a le refuza sunt aspecte care pur şi simplu fac diferenţa între un joc de clasă şi unul de duzină (Assassin’s Creed, de exemplu, are o grafică monumentală iar mişcările personajului sunt absolut impresionante… însă l-am abandonat după o oră, plictisit de poveste extrem de liniară şi fără substanţă).  Fallout 3 vine cu ceea ce lipsea: feelingul, sentimentul uman al jocului, aspecte care nu pot fi surprinse mereu în formule matematice, pixeli, triunghiuri şi logică a jocului.

Coloana sonoră este simplă dar foarte adaptată contextului.

Ce m-a dezamăgit: finalul. Brusc şi fără preaviz, nu mi-a lăsat sentimentul de împlinire al unui traseu. Adică, personajul meu a pornit amărâtul ala de purificator în numele unei cauze nobile şi a murit, ca şi tat’su… Păi cum vine asta? Mai aveam o grămadă de questuri de dus la capăt şi mai bine de jumătate de hartă de explorat… Nu accept replica „păi e ca în viaţă” pentru simplul motiv că nu joc ca să evadez din viaţă ci de plăcere. Evident, acesta este doar unul dintre modurile în care jocul se poate termina… iarăşi, în funcţie de personaj.

Dacă ar fi să îi dau o notă între 1 şi 100 aş alege un 85, adică foarte bun.

În captura de ecran următoare personajul meu este cel mititel, în spatele lui fiind garda de corp. 🙂

Fallout 3

Fallout 3

Reclame
Acest articol a fost publicat în Personale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Fallout 3 – pe scurt

  1. costel zice:

    Răule …de aia nu mai timp de mess 🙂 că te joci de-adevăratelea .Uite că au venit şi sărbătorile şi am şi eu timp de-un joc ;că tot aduseşi vorba de Fallout 3, ce zici îl împrumuţi şi nouă <> să mai rupem monotonia?Sărbători fericite Cris ,ţie familiei şi familiei tale de fideli cititori.Spor în tot ce faci că avem nevoie,cum spunea cineva zilele trecute „Prietenii ştiu de ce” 😉

  2. MAURIZIO zice:

    Per me uno dei migliori giochi su pc è MAX PAINE (tra l’altro adesso i pare che abbiano fatto pure il film..tanto per cambiare)

    E un’altro su cui ho speso parecchie ore è Return to Castle Wolfenstein (non ho mai ucciso così tanti nazisti … :-D)

    Ammetto di avere un debole per i cosidetti..”sparatutto” quando ho tempo di giocarci ovviamente

  3. cgaita zice:

    già, MaxP e Return to Castle Wolfenstein sono veramente due giochi di ottima qualità.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s