Legaturi pierdute si intelese

Din cand in cand ma cuprinde o sile teribila de conditia mea umana. Nu mi-e sila de mine si nici de cei din jur ci pur si simplu de ceea ce numin umanitate. Subiect complex, imi dau seama insa ceea ce imi induce starea amintita este o ultima picatura, de cele mai multe ori venita din aparent cer senin.

In editia de fata: mi-e sila de cei care considera fair-play-ul sau acordarea unei a doua sanse drept slabiciune. Cred totusi ca e o chestiune pur romaneasca, specifica celor care fac totul prin „ma descurc”. Nu imi pare rau pentru incapacitatea lor de a vedea dincolo de „am scapat de data asta”; nu imi pare rau nici pentru nivelul lor de doi lei. Ma intristeaza faptul ca apartin aceleiasi culturi din care provin eu. Mi-e sila de nimicnicia lor.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Personale și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Legaturi pierdute si intelese

  1. un nou sens zice:

    asa e ceea ce noi numim umanitate are un total alt sens 😦

  2. Oana zice:

    Io una nu am prea inteles ce vrei sa zici. Da promit sa citesc cu mintea mai limpede, mai tarziu.

    (sa stii ca inca mai astept mesajul ala de sfarsit de an; si mai astept si o dimineata cu o cafea aburinda sa stam la vorba despre tot si toate. Inclusiv despre sila si umanitate, despre fair-play si slabiciunea umana, despre…)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s