Frustrari de emigrant naiv

iliescu si mineriada

iliescu si mineriada

M-am tot gandit, in ultimele zile, la re-analizarea, re-aprobarea si re-distribuirea fondurilor Departamentului Romanilor de Pretutindeni (DRP). Acum se numeste „Departamentul Politici Pentru Relatia cu Romanii de Pretutindeni” (DPPRRP), pentru ca fiecare sefulet nou ii tot schimba denumirea. In opinia mea, departamentul ar trebui sa fie al romanilor de pretutindeni si nu al politicilor in relatia cu romanii de pretutindeni, astfel incat, cu voia voastra, ma voi referi la el cu abrevierea DRP.

Revenind la subiectul finantarilor DRP, site-ul institutiei ne informeaza ca au existat foarte multe contestatii si ca „o noua comisie” va re-evalua toate proiectele. Zis-si-facut, in vechiul stil romaneasc: fara explicatii, fara sa se stie cine e „noua comisie” (pentru ca cea veche, evident, era la fel de anonima), doar cu punctaje care nu spun nimic. Rezultatele se afiseaza si produc doua valuri distincte de reactii: valuri de bucurie din partea celor multumiti ca „relatiile” in sfarsit au functionat aducand banutii promisi si valuri de dezamagire din partea celor care credeau, cu naivitate, ca schimbarea ministrului delegat chiar inseamna ceva. Dar, nimic din ceea ce am spus pana acum nu e nou iar politicile dambovitene sunt neschimbate.

Lista invingatorilor la puncte suprinde, dar putin. Ne-am obisnuit ca in fiecare an, 90% dintre proiecte sa se imparta intre asociatiile clientelare si biserica. Aceasta este politica romaneasca in secolul al XXI-lea, acesta este nivelul de clarviziune iar aspectul se va schimba cand vom intelege ca nu noi suntem dependenti de ei ci invers. Se va schimba cand vom renunta la complexele de copil orfan si vom accesa fonduri locale sau europene daca vom avea idei functionale, cand vom intelege ca banii pentru proiecte sunt firmituri cu rol de alibi.

Mi-e greu insa sa accept faptul ca o masa de oameni care au renuntat la orice mecanism de siguranta si s-au realizat pe cont propriu intr-o tara straina, intr-un mediu ostil, inca mai crede in povesti cu „viitor luminos” si in faptul ca se pot castiga bani multi fara munca multa. 99% dintre imigrantii romani din Italia au platit pana la ultimul banut orice informatie, orice greseala si orice lectie invatata. 99% dintre noi avem deja modificat ADN-ul in urma socului cultural si al efortului de adaptare. 99% dintre noi stim ca orice lucru serios, orice castig serios, necesita foarte multa munca serioasa, sacrificiu la limita suportabilului si indarjire.

O solutie demna? Sa ne imaginam o situatie simpla: la Roma (oras) locuiesc in jur de 75.000 rezidenti romani. La Torino (oras), in jur de 50.000, la Padova, circa 20.000. Media de finantare pentru un proiect depus la DRP este de circa 4.000 euro (cu exceptia unui caz, care a primit 25.000 de euro pentru doua proiecte cu obligatii si despre care voi scrie doua randuri ceva mai jos). Cum pot fi obtinuti 4.000 de euro? De exemplu, prin legitimarea a 200 de membri, care ar plati o cotizatie anuala de 20 de euro. In cazul unei asociatii care solicita statului roman 4.000 de euro pentru un proiect de impact, 200 de membri sunt, probabil, doar cei care au participat la prima sedinta, la infiintarea organismului. Sau nu? Sau, in realitate, nicio asociatie romaneasca din Italia, daca ar convoca sedinta generala a membrilor, nu ar strange la un loc 200 de persoane? Cu exceptia catorva cazuri, suficiente pentru degetele unei singure maini, restul proiectelor finantate in ultimii cinci ani de catre DRP au reprezentant tehnici de supravietuire si surse de rotunjire a veniturilor. Afirm acest lucru de pe pozitia unui care a trecut prin procesul de evaluare si aprobare a unui proiect (in 2011, aproape 10.000 €, pentru tiparirea a 8 editii ale ziarului ORA – ziar cu aparitie bilunara, tiraj de 10.000, in perioada 2010-2013).

Poate ca ar fi o idee pertinenta solicitarea registrului membrilor activi in cazul proiectelor care vizeaza o populatie tinta de peste 500 de persoane. Poate ca nu ar fi exagerata conditia „jumatatii in membri”: sustii ca proiectul va avea impact asupra a 10 persoane, asociatia trebuie sa aiba macar 5 membri activi. Poate ca, DRP-ul ar trebui sa numeasca observatori locali independenti (nu membri ai misiunilor consulare, nici ai altor asociatii sau ai clerului) care sa evalueze impactul real in teritoriu al proiectelor finantate (folosind instrumente standardizate, nu dupa parerea personala).

Sau poate ca ar fi mai bine sa ne amintim cine suntem si de ce suntem aici, sa punem osul la treaba, sa facem totul singuri si sa renuntam la mila si mizeriile aruncate de guvernantii romani, aceeiasi care ne-au impins sa parasim tara in care ne-am nascut.

PS: legat de cei 25.000 € ei au fost dati unui SRL romaneasc care sustine ca scoate o fituica in zeci de mii de exemplare (catre suta) pentru romanii din Italia. De ce SRL romanesc si nu asociatie romano-italiana inregistrata in Italia? Simplu, pentru evaziune fiscala si din cauza cerintelor legale italiene: in Peninsula nu poti tipari nimic daca nu ai un director editorial („responsabile”) inscris la Ordinul Jurnalistilor, iar inscrierea la Ordin presupune examen, evaluare, 2 ani de munca la un ziar italian etc. Pentru ei, conditii imposibile. In plus, fituica este in realitate organul de manifestare al unei pseudo-asociatii-partid romano-italian cu nume de buruiana. Cum au ajuns acestia la banii DRP, cand in ultimii cativa ani, constant, au improscat cu noroi si au porcit in public orice asociatiei care a avut proiecte aprobate? Intrebarea necesita un raspuns elaborat si prea lung pentru un post-scriptum, astfel incat voi fi sintetic: prin prostitutie socio-politica, la nivel individual si de grup (cand spun „grup” nu vreau sa va induc in eroare, sunt doar suficienti cat sa incapa intr-o garsoniera, impreuna cu o masa de 12 persoane pusa in mijlocul camerei). Cum este tolerata si posibila o situatie de acest tip? La fel de simplu: din cauza indiferentei noastre, datorita nesimtirii lor si prin complicitatea unui sistem putred, in metastaza. Deci, ne apucam de treaba?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Pseudo-analize și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s