Unde se duc scriitorii când mor?

Scriitorii se împart în două categorii: creatorii și descoperitorii.

Imaginați-vă cum ar fi lumea în care trăim dacă ar fi acoperită de miliarde și miliarde de mici pături, cerșafuri, coverturi și preșuri. O lume pestriță, imposibil de înțeles toată dintr-o dată. O prea multă lume. Rolul descoperitorilor este de a ne arăta ce se găsește sub câte un colț de cerșaf. Ei ne arată cu degetul, descoperă, ca noi să putem înțelege. Să ne putem face o idee și despre ceea ce e dincolo de noi. Descoperitorii cei mai buni reușesc să umple cerul de rufărie, uneori ridică pături întregi, prăfuite sau noi-nouțe. Așa se nasc best-selluri și numele lor rămâne în istorie.

Creatorii sunt cei care nu se mulțumesc cu ce ascundem sub cerșafuri. Ei nu inventează povești cu subînțelesuri sau istorii posibile. Creatorii sunt cei defecți funcțional. Ei utilizează simțul comun, logica, metaforele sau chițibușăraia specifică literaților doar pentru a păstra o legătură cu restul lumii. Altfel nu am înțelege nimic. Da, ne fac o favoare, pentru că mintea lor, probabil, se chinuie să rămână aici. Cu cât ceea ce ei anticipează, creează, face parte dintr-un cât mai îndepărtat viitor plauzibil, cu atât sunt mai valoroși. Nu e știință, pentru că ei nu urmează firul unei evoluții cauzale. Este chiar esența gândirii umane, echilibrul perfect între imaginație și intuiție vizionară.

isaac-asimovCei mai faimoși descoperitori sunt, probabil, Balzac si Dostoievschi. Printre creatorii cei mai cunoscuți îi avem pe Philip K. Dick si Orson Scott Card. Toți sunt arhitecți de lumi, concrete sau imaginare, dar cel mai probabil sursa insomniilor este aceeași: unde se duc scriitorii când mor? În care univers, în care lume, în care colț al imaginației sau speranței? Poate că se așează pe-o parte, cu spatele la cei care-i plâng, închid ochii și se refugiază definitiv în lumea lor sau poate că strâng cu disperare pleoapele anticipând un întuneric sec, fără început și sfârșit. Poate că mintea lor le este suficientă pentru a se refugia în ea, permanent?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Personale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s