In italiano, il plurale per “rom” è “romeni”

Andando al lavoro ascolto ogni mattina, in macchina, il programma “Istruzioni per l’uso” di Emanuela Falcetti. Il programma per se è ok e offre a volte spiegazioni valide per diverse situazioni. Stamane uno dei “titoli” è stato: “A ROMA UN BAR VENDE IL CAFFE’CON I PREZZI MAGGIORATI AI CLIENTI ROM. A UN ITALIANO COSTA 75 CENTESIMI MENTRE A UN ROM 2 EURO”. Uno degli invitati, Nino Marazzita (spero di non confonderlo con un’altro invitato) parlando del caso, spiega che il comportamento del titolare non è illegale e che se un rom paga il caffè 2 euro alla fine “i romeni potrebbero anche non prendere il caffè lì” (minuto 19.35).

Tutto giusto, solo che il plurale per “rom” non è “romeni” ma sempre “rom”.

Pedepsiți părinții ucigașilor

La Torino un copil de 15 ani a fost omorât în parc pentru că nu fuma și nu a vrut să cedeze propriul telefon mobil agresorilor. Unul dintre golani a scos un cuțit cu care, în cele din urmă, i-a tăiat carotida. Spun ”în cele din urmă” pentru că au fost trei răni: pe umăr, față și gât. O moarte stupidă care a înfuriat la modul propriu cartierul și a revoltat orașul.

Copil era român, ucigașii sunt români și ei, frați. Victima avea 15 ani, criminalii 17, respectiv 26 de ani. Beți.

Am încercat să judec fără patimă cele întâmplate iar în minte mi-a venit o singură soluție: ar trebui pedepsiți părinții criminalilor, dacă vârsta în momentul faptei este sub 21 de ani. Părinții ar trebui să primească cel puțin jumătate din pedeapsa pe care o primește ucigașul. Plus sume importante de bani, ca despăgubire materială. Banii nu vor aduce înapoi un copil ucis însă vor aminti mereu părinților unui criminal despre o datorie care trebuie respectată, despre responsabilitate.

Sunt părinte la rândul meu, nu vorbesc teoretic. Consider că până la 21 de ani părinții sunt responsabili de modul în care propria progenitură se comportă în societate. Dacă la 17 ani un puști se îmbată și taie gâtul altuia problema trebuie căutată în familie.

Mutu: cer iertare!

Mutu a căzut! Ultimul act, semnat cu o fiolă de sibutramină, i-a adus dezastrul și locul de „cel mai drogat fortbalist” în cărțile de istorie a fotbalului. Azi la Florența circa 12.000 de români s-au strâns din toate colțurile Italiei pentru a îl huidui pe „briliant” și pentru a îl scuipa…

„Rușine Mutule! Ai făcut de râs o țară! Ești ca Mailat!” s-a putu auzi pe străzile orașului. În fața porții casei oferite de clubul „violet” unii români au sosit chiar de ieri noapte și au blocat circulația. Cele două cordoane de carabinieri au reușit cu greu să stăpânească mulțimea furioasă!

În fața stadionului Artemio Franchi atmosfera este imposibilă. Sunt două tabere: fanii lui Mutu, care cred în nevinovăția acestuia și românii furioși, dezamăgiți de comportamentul arogant și sfidător al fotbalistului. Au existat episoade de conflict deschis, reprimate însă prompt de carabinierii în ținută de luptă, cu scuturi și bastoane. Magazinele de suveniruri au fost vandalizate iar tricourile cu numele lui Mutu au fost arse în mijlocul intersecției din fața stadionului. Până în prezent, numărul celor arestați, români și italieni, este de 43.

Jucătorul român a ieșit de mai multe ori din casă, până în spatele cordoanelor de carabinieri. „Vă cer iertare! Îmi pare rău”, a striga briliantul. Huiduielile nu au contenit și l-au împiedicat pe jucător să își ducă până la final discursul.

Așa ar arăta scenariul ideal care bântuie mințile celor care înțeleg să creeze senzațional cu orice preț. Cu prețul deontologiei, cu prețul adevărului sau al umanului. În realitate, Mutu este îngrijorat și stă împreună cu familia care îl îmbărbătează. Cine are dreptate sau în spatele cui cade responsabilitatea rezultatului analizelor încă nu putem ști. Suporterii echipei au încredere în el și așteaptă liniștiți verdictul final, care aparține comisiei specializate. Românii, cei care au aflat, au dat din cap cu subînțeles sau indiferență. ”Aaa… Mutu. Mda, păcat.”

Violul românesc și violul italian

De curând un român a fost arestat în Veneto deoarece violase o fetiță de 13 ani. Un animal. Ar merita să faca pușcărie in România. Dincolo de fapta in sine, presa italiana si mai ales televiziunea a tiunt toata ziua stirea in prim plan. “Un român a violat o fetita de 13 ani!”

Astazi, Messaggero ne informeaza discret ca in Salerno, 3 italieni D.O.C. au violat si abuzat o fetita tot de 13 ani, dar au inceput de cand aceasta avea 5 ani. Mai mult, cei trei erau tatal, fratele si un vecin al familiei. Mama fetei este anchetată pentru favorizarea abuzurilor. Evident, autorii italieni au doar initialele, in cazul romanului stim si de cat timp era in Italia.

…

Viteza avionului este aparentă!

Am auzit de multe ori ”cu avionul fac pana in România 2 ore”. Este adevărat doar dacă iei în calcul exclusiv zborul, de la decolare până când atingi iarăși pământul, la destinație.  Dar un calcul obiectiv de la plecarea de acasă (Milano să spunem), pentru o cursă de ora 15.30 de pe Orio la Serio (Bergamo) către Focsani, ar arăta astfel:

- ora 12.00 ies pe ușă cu bagajele făcute și mă îndrept spre gară (de unde iau ori trenul ori autobuzul până la aeroport);
- ora 14.00 ajung în aeroport, cu o oră și jumătate înainte, nu cu două cum ni se sugrează
- ora 15.30 decolez (presupunem că nu are întârziere)
- ora 17.30 aterizez la București (de fapt ora locala este 18.30)
- ora 19.00 părăsesc aeroportul
- ora 20.00 ajung la gară pentru trenul către Focsani
- ora 22.30 ajung acasă.
Cele 2 ore s-au transformat în 10.30, dacă totul merge fără nici cea mai mică problemă. Dacă însă, în buna tradiție, avionul întârzie, traficul din Milano, București și Focșani este intens, plouă, ninge sau e sărbătoare, mai adăugăm fără rezerve între 2 și 5 ore. Pentru a face un calcul cinstit, în care să inclus și un minim de timp de pregătire pre-părăsite a domiciliului, aș spune că toată călătoria ”costă” cam 13 ore. Dacă trebuie să ajungi de la Torino la Iași, timpi cresc cu circa 4 ore.

În contra-balanță, călătoria cu mașina (pe traseul Croația-Slovenia) presupune:
- ora 5.00 trezirea
- ora 6.30 plecarea
- ora 10.30 iesirea din Italia și prima pauză de cornuleț cu lapte și cafea
- ora 12.00 intrarea în Ungaria
- ora 19.00 intrarea în România și pauză de o oră pentru mâncat mai consisten și cafea mai mare și mult mai rea, românească
- ora 2.30 ajuns acasă, în Focșani.
Total: 21,30 ore. Diferența, față de media cu avionul este de 8.30 ore. Evident, și în cazul mașinii, acesta este un timp optim, fără probleme neprevăzute și condus cu scopul de a ajunge la destinație, nu de a face turism.

Personal, prefer mașina, pe traseul Italia-Austria-Ungaria-România. Se merge bine, te poți opri când și unde dorești, poți face ocoluri dacă vrei să vezi chestiuni deosebite sau te poți opri peste noapte dacă nu vrei să stabilești recorduri de viteză (dacă te oprești peste noapte ajungi a doua zi în jurul prânzului).

Costurile depind foarte mult de numărul celor care călătoresc. Dacă mergi singur, călătoria cu mașina te va costa cât un bilet de avion cumpărat în ultimul moment. Dacă participanții la călătorie sunt 3 iar costurile se împart, deja mașina este în avantaj. Un drum Italia-România, dus-întors, costa in medie cu masina, 400 euro.

PS: toată ideea calculului mi-a venit după o discuție cu Elena P, zisă Marinarul, despre faptul că KLM va cere obezilor să plătească 75% din prețul biletului pentru scaunul alăturat.